Gatesc si invat cu mami la bucatarie cum sa devin un om mare!

3

Posted by Copilaria Sofiei | Posted in Activitati de Viata Practica | Posted on 26-04-2014

Tags: , , , ,

IMG_1139Salutare tuturor!

Inca de cand eram de-o schioapa (adica un pic mai mare decat sunt acum), ma bucuram enorm cand mami ma invita cu ea la bucatarie sa o ajut. La inceput, bineinteles ca doar priveam, mozoleam ceva sau ma jucam.
Dar cu timpul, activitatile pe care mami le facea au devenit un punct de atractie pentru mine si nu-mi mai convenea doar sa imit prin joc acele actiuni si comportamente cu jucarii de plastic, ci vroiam sa le fac chiar eu. Read the rest of this entry »

Spring fashion week in Prague (sau cum sa gestionam situatiile delicate…din timp)

0

Posted by Copilaria Sofiei | Posted in Psihopedagogie timpurie | Posted on 22-03-2014

Tags: , , ,

Excursie PragaBuna tuturor,

Ne-am intors din Praga de o saptamana deja si d-abia acum simt ca lucrurile incep sa intre pe fagasul normal.

A fost o perioada nebuna acasa, in care tot programul meu a fost dat peste cap, in care dorul de mami, lipsa activitatilor mele zilnice, tristetea, bucuria si gelozia au creat un melanj greu de gestionat de catre mine in cele cateva saptamani in care am stat fara mami.
Daaaar…pentru ca totul are un dar, am plecat la mami si ne-am intors impreuna. A fost ca o regasire, ca o promisiune, ca o renastere. Aceasta este fericirea mea, bucuria mea ca exist, ca sunt iubita si ca dupa rau urmeaza intotdeauna bine. Read the rest of this entry »

Tati si cu mine, un duo formidabil!

0

Posted by Copilaria Sofiei | Posted in Psihopedagogie timpurie | Posted on 22-02-2014

Tags: , , , ,

Relatia tata fiicaSalutare tuturor!
Acum sunt bolnavioara, cu febra, ma doare burtica si stau molesita pe canapea. Mami a plecat deja de o saptamana din nou la cursuri, iar eu stau acasa cu tati.
Sa va mai spun cat de trista ma simt seara uneori, cand mami ma suna sa vorbeasca cu mine si ce dor mi se face?  Poate si de aceea sunt mai mult bolnavioara.

Read the rest of this entry »

Colajul pe intelesul celor mici

0

Posted by Copilaria Sofiei | Posted in Activitati de Coordonare Ochi-Mana, Arta, Muzica si Miscare | Posted on 07-09-2013

Tags: , , , ,

colaj copiiSalutare dragii mei,

Si pentru ca in postarea trecuta v-am povestit despre cum am petrecut eu vacanta, iata ca acum mami s-a gandit sa mai lucram un pic la tehnica colajului.
De data asta, am introdus mult mai multe materiale, unele necunoscute mie, pe care sa le lipim si sa le imbinam cum putem. Fiti siguri ca am avut parte de ajutor din partea mamicii mele. Read the rest of this entry »

La biblioteca

2

Posted by Copilaria Sofiei | Posted in Fara categorie | Posted on 02-07-2013

Tags: , , ,

Photo0214Salutare tuturor!

In drumul nostru zilnic spre gradinita, trecem mereu pe langa una din sucursalele Bibliotecii Metropolitane.
http://www.bibliotecametropolitana.ro/
Drumul se face dimineata in graba mare, cu smiorcaielile de rigoare cand sunt obosita si as fi preferat sa dorm un pic sau sa ma joc sau relaxata si curioasa cand sunt odihnita si stiu ca ma asteapta ceva distractiv in acea zi.

Si uite asa, intr-o zi, trecand pe langa biblioteca, am observat ceva…si am intrebat-o pe mami: Read the rest of this entry »

O poveste ce a nascut o intrebare: ce a devenit pana la urma?

0

Posted by Copilaria Sofiei | Posted in Carti | Posted on 16-03-2013

Tags: , , ,

0PovesteaunchiuluiShelbydespreLafcadioleulcarenus-alasatpagubas1-picAm primit de curand o carte simpla, cu coperti albe si cateva desene in creion sumare, ce seamana a caricaturi. Mami si tati erau asa incantati de ea, mi-o fluturau pe la ochi doar, doar o voi lua sa o rasfoiesc.
Am intrebat, privind-o fugar: “e de colorat?”

Read the rest of this entry »

Doua tablouri – activitati artistice cu tati

0

Posted by Copilaria Sofiei | Posted in Arta, Muzica si Miscare | Posted on 26-02-2013

Tags: , ,

DSC00149Hei, salutare tuturor!

Ei da…am hotarat sa va dezvalui un mic secret acum. Mie imi place sa desenez, sa colorez si sa pictez. Se pare ca am niste abilitati artistice, insa trebuie sa recunosc ca in spatele poftei mele de desenat stau pasiunile parintilor mei. Read the rest of this entry »

Sa ne jucam cu sunetele!

14

Posted by Copilaria Sofiei | Posted in Activitati de Stimulare a Echilibrului | Posted on 11-02-2013

Tags: , , ,

DSC00091Salutare tuturor!
Iar am ramas in urma cu povestile mele, dar sper sa recuperez cat de repede pot.

Cateva zile ne-am jucat cu sunetele sau mai bine zis, folosindu-ne de sunete. Am masurat, am lipit si colorat, am zdranganit si ne-am prapadit de ras, iar in final au iesit cateva seri tare haioase!

Iata cum a inceput totul… Read the rest of this entry »

Hai-hui cu un pui pe munte! sau Cum sa stimulam stima de sine la copii partea a II-a!

0

Posted by Copilaria Sofiei | Posted in Uncategorized | Posted on 30-07-2012

Tags:

Pe vremuri, am fost cu mami si tati la munte cu cortul. A fost o adevarata aventura, pentru ca eu eram mica, d-abia renuntasem la scutecel peste zi si nu mancam decat piure. Urmau sa vina si prieteni de-ai lui tati ca ei sa urce pe munte o tura de zi, iar eu sa raman cu mami la cort. Unde mai pui ca eu nu mananc pateu la conserva si sunculita cu ceapa zdrobita, ca tati. Uff, si cate probleme, ce bagaj, ce de paturi si perne au putut sa incapa in portbagaj!
Dar ia uitati ce fete zambitoare avem dupa o zi de tura pe munte! :) ehehe

Pana la urma au fost 4 zile foarte pline, in care eu am udat cu pisu toti pantalonii, pentru ca de cate ori mergeam la rau imi venea subit o senzatie de pisu care se concretiza mai intotdeauna, astfel incat in multe poze apar doar in niste chilotei. Apoi unde mai pui ca mie chiar imi placea ceapa zdrobita, chiar si sunculita baietilor, desi mami imi tot dadea borcanase cu mancarica gata pregatite de acasa si la orice pas venea la mine cu o piersicuta.
Iar cu mersul a fost usor, am stat ghemuita cat am vrut la tati in rucsacel. :))

Mi-a placut sa merg cu tati si mami la refugiu. A fost o zi extrem de insorita, in care somnicul de dimineata s-a prelungit in rucsacelul meu special de munte, dar apoi am aflat minuni dupa minuni:

- PADUREA, pe care o mai vazusem cand aveam cateva luni si stateam infasurata in wrap la tati in drum spre Curmatura, dar pe care acum….acum o vedeam cu adevarat. Erau copaci imensi cu multe crengute, iar soarele nici nu ajungea pana la poteca. Pasarile tipau si frunzele fosneau.
- Poienitele unde zboara gargaritele sunt cel mai frumos lucru unde poti sa faci plaja si sa asculti greierasul cum ii canta furnicii.
- Raul…ei aici e o distractie pe cinste…cate pietre poti arunca in rau. Eu singura am numarat multe, multe (1, 3, 5, 7, 9, 10, 7)! La rau e multa apa si multe pietre. Da, imi plac pietrele, mai ales daca le arunc in rau!
- Refugiul – mami spunea ca e ca o casuta de pitici cu patuturi mici unde mai vine adesea puiul de caprioara Bambi. Bineinteles ca am crezut-o si am vrut neaparat sa-l cautam pe Bambi si pe iepuras. Erau in padure, sa manance. Era si un semn acolo.

Dar cel mai mult mi-a placut cand am mers singura, cu tati langa mine. Am stiut ca, in ciuda pantalonilor udati de pisu, eu sunt mare. Nu mai sunt bebe acum, pentru ca bebelusii nu merg pe munte cu taticii lor singuri, singurei. Si sa nu credeti ca a fost usor…ooo…nuu! Pentru ca eu mergeam cand inainte, cand inapoi, cand cu capul pe sus, cand cu capul pe jos. Dar mami m-a incurajat, iar tati mi-a dat un baston si mie sa urc mai bine.
Si iata-ma sus, singura, mandra si fericita.

Mami spune mereu ca asta inseamna sa incurajezi copilul, sa-i stimulezi capacitatea de a-si dezvolta o stima de sine pozitiva si incredrea in propriile forte si capacitati:
“Mami, stiu ca poti, vei reusi sa gasesti singura solutia..”
“Sofi, drumul e pe aici, oare cum crezi ca poti trece peste raulet?”
“Imi place cum ai mers, a fost greu dar tu ai reusit!”
“Drumul e plin de surprize care asteapta sa fie descoperite de tine”
“Lasa-l pe tati sa te ajute, poate reusiti impreuna!”
“Ce usor a fost sa treceti impreuna peste povarnis”
“Bravo! Ai reusit!”
“Cate lucruri minunate ai gasit”
“Arata-ne tu drumul”
“Iti multumesc ca m-ai ajutat, mi-a fost de ajutor”
“Stiu ca poti, gandeste-te cum!”
“Te iubesc si sunt alaturi de tine”

Si tot asa au continuat incurajarile. Faptul ca eu am reusit singura, e drept, doar o bucatica de drum, ultima parte pana la refugiu, a insemnat ca eu pot sa fac anumite lucruri de om mare.
Dar cel mai greu pentru parintii mei a fost sa ma invete despre bucuria drumului. Eu stiam ca daca mergem, inseamna ca trebuie sa jungem undeva. Da, trebuia sa ajungem la refugiu, insa mami si tati spuneau ca drumul este magic, ca trebuie sa fiu atenta la tot ce e in jurul nostru, sa descopar eu singura ajutoarele pe care ni le ofera natura, sa ascultam copacii si pasarile, sa descoperim urmele lasate de animale, casutele lor…Si tot asa.

Iata ce am descoperit eu:
- am descoperit ca un bat ma ajuta sa urc mai usor;
- ca uneori e tare racoritoare apa din rau;
- ca iarba e pufoasa in poiana si poti sa te odihnesti pe ea;
- ca ariciul e animal nocturn;
- ca o cartita e foarte mica, mica precum un soricel
- ca din lemne poti face o bancuta tare draguta!
- ca fragii sunt cele mai bune fructe si cresc pe langa ape.

Voi cum va petreceti activitatile la munte?

“Super Activitati” ca sa ne construim stima de sine! PARTEA I

0

Posted by Copilaria Sofiei | Posted in Uncategorized | Posted on 20-06-2012

Tags:

Azi nu am vrut deloc sa pedalez la tricicleta. Nu e vorba ca nu ajung cu piciorusele la pedale sau ca nu m-am prins cum se face chestia asta. Pur si simplu eu nu vreau sa pedalez, pedalele merg anapoda, imi aluneca piciorusele de pe ele si ma enervez rau de tot, tip si ma dau jos. Si mami se enerveaza, bineinteles.
Dar azi ne-am oprit in parc iar lui Darius, un prieten de 3 ani, i-au sclipit ochisorii dupa tricicleta mea abandonata intr-un colt. S-a plimbat cu ea, a dat multe ture pana cand…am hotarat sa ma sui din nou pe ea. E drept nu a mers defel la mine, dar mami a impins-o si eu am pedalat incet pana a mers un pic…un metru. Atunci am fost mandra.

Am cautat cu mami niste jocuri foarte frumoase pe care sigur le voi juca (poate si cand voi fi mai mare si voi invata sa scriu). Mami spune ca asa o sa imi creasca increderea in mine – ramane de vazut, dar pana una alta, sa le incercam:

1. Escalada – cataratul pe pereti special amenajati in parcuri sau la sali de escalada incurajeaza increderea in sine la copii prin faptul ca simt ca au realizat ceva maret. Mie, la inceput mi s-a parut dificil orice panou de tobogan cu “telefoane” de care sa ma agat. Nu mai bine urcam pe scari ca sa ajung la tobogan? Dar ce credeti ca s-a intamplat? dupa multe exercitii, am stiut cum si unde sa pun manutele si piciorusele, am simtit ca sunt mare si am ajuns acolo sus.

Acum am trecut deja la un alt nivel: “rock climbing”. :) Ei, sunt mare sau nu?

VA URMA…